Așa-ți vorbește Domnul, tu suflete ce plângi,
De ce a ta făclie, azi în ascuns o stingi,
De ce ești în tristețe, tu astăzi îmbrăcat,
Și glasul în tacere, îți este scufundat.

De ce în deznădejde, te-ascunzi și cazi mereu,
De ce-ți ascunzi și starea, atunci când ți-este greu,
Tu suflete ascultă, azi Domnul îți vorbește,
Cu milă și-ndurare, în dreptul tău se-oprește.

El vrea să îți aducă, mai multă alinare,
Căci vede-a ta durere, El vede-a ta-ntristare,
Nicicând de lângă Tine, Isus nu a lipsit,
El a luptat întruna, lupta neobosit.

El mâna își întinde, să te salveze-ar vrea,
Tu lasă-L să te-atingă, cu îndurarea Sa,
Nu plânge-n vremi de noapte, când spui... nu sunt vazut,
De El e totul astăzi, știut și cunoscut.

El știe deznădejdea, ce-n lanțuri te-a cuprins,
Și gândul îți cunoaște, ce-ți spune... ești învins,
Și vrea ca să-ți vorbească... ridică-te acum,
N-ai fost vre-o dată singur, nici nu vei fi pe drum.

În vremi de strâmtorare, vre-o dată n-a lăsat,
Ca sufletul să-ți fie, de valuri scufundat,
Nici astăzi nu dorește, ca singur tu să fii,
Coboară lângă tine, de sus... din veșnicii

Ți-aduce o nădejde, tărie vrea să-ți dea,
Ți-aduce a Sa pace, de sus... din slava Sa,
Și-ți spune... înainte, tu să privești mereu,
În spate este moartea, în față-i Dumnezeu.

Ridică-te căci astăzi, de sus El ți-a vorbit,
Ți-a auzit suspinul, tot El ți-a dăruit,
Din nou a Sa iertare, de orișice păcat,
Ridică-te căci Domnul, acum te-a ridicat.