Unde-ți este astăzi gândul, tu... creștinule pe cale,
Care treci prin cunoscuta, celor sfinți... adânca vale,
Cum îți este-n ea credința, este moartă sau e vie,
Dar atunci când drumul vieții, el te duce prin pustie.

Înspre ce-ți îndrepți privirea, noaptea când din nou se-arată,
Norii când apar pe ceruri, înspre ce ți-e îndreptată,
Ai vre-o țintă? , care este, când ți-e drumu-ncețoșat? ,
Sau când vremea nu-i senină, în cea grea ești clătinat.

Unde pasul ți se duce, la răscruce când tu ești,
Ce alegi? , spre ce avântul tu ți-l ei, spre ce pășești? ,
Ce dorință arde-n tine, inima în piept îți bate,
Pentru un pământ? , sau viața, care nu este departe.

De vrei să ajungi în locul, unde ea nu va sfârși,
Prin credință să îți fie, astăzi viața zi de zi,
Prin credință și privirea, s-o duci dincolo de nori,
Prin credință urcă dealul, crede și n-o să cobori.

Prin credință să îți fie, pasul astăzi zi de zi,
Harul va fi cel pe cale, ce te va călăuzi,
Te va scoate la lumină, nu vei rătăci... de sus,
Îți va lumina cărarea, preamăritul Domn Isus.

Prin credință... biruință, vei avea tu azi mereu,
De te-ncrezi doar în puterea, veșnicului Dumnezeu,
Nu vei pierde nici-o lupta, căci în luptă... luptă El,
Cel ce toate le deține, Regele Emanuel.