Ai mers pe-o cărăruie, în zile fără soare,
Au curs stropii de sânge, nu stropii de sudoare,
Din fruntea Ta străpunsă, curgeau neâncetat,
Dar Doamne pentru mine, doar ai înaintat.

Ai dus o cruce-n spate, privind mereu în sus,
Povara omenirii doar Tu Isuse-ai dus,
Să am eu astăzi harul, pe Tine-a te-ntâlni,
În zi de sărbătoare, când Tu vei reveni.

Sub lovituri de biciuri, fără oprire-ai mers,
Păcatul sfinte Tată, cu-acei stropi Tu l-ai șters,
Brăzdat de rani pe spate, o cruce ai cărat,
Pe deal unde pe mine, Tu m-ai răscumpărat.

Hulit de guri deșarte, nicicând ce n-au gustat,
Din Tine niciodată, nu se opreau vre-odat',
Doar pietre... multe Doamne, au aruncat mereu,
Dorind să te rănească, mai mult Isus al meu.

Dorind să te răpună, dar Doamne n-au putut,
Că Tu ești Fiu de Rege, o clipă n-au crezut,
Doar te-au rănit întruna, dar Tu n-ai renunțat,
Pe cruce pân-la capăt, Isuse ai luptat.

N-ai murmurat o clipă, Tu nici nu ai cârtit,
Rugându-te la Tatăl, cei răi te-au răstignit,
Ooo... câtă suferință atunci Tu ai răbdat,
Ca să nu fiu o pradă-n adânc azi scufundat.

Nu ți-ai oprit nici pasul, atunci în vre-un popas,
Cum Tu ai fost pe cruce, așa ai și rămas,
Plin de iubire sfântă, milos și iubitor,
Mereu îmi porți de grijă, să urc... nu să cobor.

Tu mă hrănești îndată, când sunt înfometat,
M-adăpi din apa vieții, când sunt eu însetat,
Pe palmele săpate, mă porți astăzi mereu,
Nu obosești vre-o dată, nici nu îți este greu.

Nu ți-a fost greu calvarul, să-l urci Tu biciuit,
Nici să iubești în clipa, când Doamne-ai fost jertfit,
O dragoste măreață, la Tine am văzut,
E cea care și astazi, Isuse-am cunoscut.