Aș vrea să fiu un abure de ploaie, dintr-un pământ fierbinte ridicat,
Să nu mai simt un foc care mă arde, ce mistuie tot eu ce-am adunat.

Aș vrea să fiu o frunză ridicată, din pulberea ce astăzi mi-a uscat,
Acele vise ce-mi stăteau în față, să am un zbor ușor ce-i fluturat.

Aș vrea să fiu o mică adiere, ce bate colindând acest pământ,
Să-mi duc aș vrea în locul vrut de mine, în tulburarea vremii al meu gând.

Aș vrea să fiu acel ce nu mai este, să nu mai simt ce azi e dureros,
Să văd doar vreau ceva ce mi se spune, că este-atât de blând și de frumos.

Aș vrea să mi se piardă a mea urmă, să nu fi fost vre-o dată eu aș vrea,
Și Cel ce m-a creat aș vrea să-mi șteargă, și numele ce-i scris în cartea Sa.

Aș vrea dar parcă nu-i atât de vie, dorința astăzi eu ce mi-o doresc,
E parcă o dorință ce e moartă, sub ea simt un fior... e... eu iubesc.