Privim cu toții neputincioși
La scena mondială a lumii,
Săraci, bogați, acei fricoși,
Râșnesc semințele minciunii.

Ca și Samson cu ochii scoși,
Mulți nu mai văd azi adevărul,
Căci filistenii, nemiloși,
La mulți creștini le-au tăiat părul.

Le-au luat puterea de-altă dată
Și vai ce mulți se vor trezi din somn
Făr' de puteri, cu mâinile legate,
Râșnind în temnița lui Faraon...

Cu-amenințări, cu vorbe dulci,
Promisiuni, favoruri multe,
I-a prins Satan în laț pe mulți,
Pe-nvățăcei și masele inculte. .

De cochetezi ca și Samson
Și-n loc să urci cobori la Gaza,
Vei fi-nșelat, sărmane om,
Cum norii întunecă amiaza

Căci negura s-a întins în grabă,
Pe tot pământu-n lung și-n lat.
Acei cu punga de otravă
Te-ntreabă ades: "Ești vaccinat?"

Nu poți să intri-n magazine,
Și-atâtea drepturi ți-s luate. .
Ești teafăr, sănătos și bine,
Și totuși. . condamnat la moarte.

Ca și Evreii de-altă dat',
Sub jugul imperiului nazist
Așa vei fi condamnat,
De nu-l accepți pe "anticrist".

Îcet, încet, te simți stingher,
De tin' nu-i loc aici sub soare,
Ești îngrădit, suliți de-oțel
Te-mping spre slăvi nemuritoare.

Ești pus s-alegi între Hristos
Și libertățile apuse.
Renunți la drepturi aici jos,
Te-așteaptă El cu brațe-ntinse!

De ce s-alegi ca și Pilat
În loc de Adevăr," minciuna"?
De te-ai grăbit la vaccinat,
Căiește-te ca Petru acuma

Și plânge-ți nevegherea, frate,
Să fii iertat, de-i cu putință,
Căci prea ușor ai renunțat
La anii mulți de pocăință.

Când frații tăi privați de drepturi
Așteaptă-n odăiți venirea,
Tu faci ce vrei, trăiești în chefuri,
Și crezi că prinzi cu ei răpirea?

Nu poți sluji la doi stăpâni,
Așa cum te înșeli de-o viață.
De ce asculți a lor minciuni
Când Adevăru-ți stă în față?

Va fi târziu când umbre reci
Te-or încolți cu dinții lor
Și judecata o s-aștepți
Din locuința morților...

Nu te lega prea mult, prea strâns,
De viața asta trecătoare.
Când va veni pe nori Isus,
Să fii ca fulgul de ninsoare.

Să fii înălțat cu-acei smeriți,
La cer în clipele răpirii,
Cu frații simpli, pocăiți,
Cu Domnul nostru, cu martirii!

E tot mai grea acum vegherea
Când nopțile se tot lungesc,
Când parcă-ntârzie răpirea,
Când și fecioarele-ațipesc.

Rămâi pe turn în nopți târzii,
Cu toți cei dragi din casa ta.
Și-n fața acestor presiuni,
Amicul meu, tu nu ceda.

Drumul spre cer e fără flori. .
Cu fruntea sus acceptă spinii!
Din încercări tu-aduni comori
Și fruntea-ți va purta rubinii.

Un nume nou El îți va da
Când vei intra la sărbătoare.
-"Brav luptător, deci nu ceda
Și răsplătirea-ți va fi mare!"