Cerul tăcea
Cerul tăcea, pământul privea, pe cruce - El, Cuvântul!
Acel, ce a fost de la început - Cel Mare, Tare, Sfântul,
Acel, ce a spus și s-a facut, ce omul făurit-a,
Și azi pe cruce, ca un Miel, zdrobit, El, ce ținut-a
Întâiul pas și respirare, turnând armonie, viață,
Azi, răstignit, ce înfiorare, ce Jertfă, ce speranță!
Cerul tăcea, pământul privea, în încremenire - Univers...
Pe cruce Viața aducea - lumină, cale, mers!
O, Divine, Împărate, ce-n glorii și armonii ai tron,
Te laude fiecare clipă, Soare al vieții, Veșnic Domn! ! !
Dispreţuit și părăsit de oameni, om al durerii și obișnuit cu suferinţa, era așa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, și noi nu L-am băgat în seamă.
Totuși El suferinţele noastre le-a purtat și durerile noastre le-a luat asupra Lui, și noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu și smerit.
Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiţi.
Noi rătăceam cu toţii ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor. Is. 53:3-6.
Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Își va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmași, va trăi multe zile și lucrarea Domnului va propăși în mâinile Lui. Is. 53:10.
Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veșnică. Ioan 3:16.
Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. Ioan 3:17.
Alege Viata...
Laudă-l, laudă-l cu fiecare respirare, mulțumește-I pentru fiecare clipa, slăvește-l în orice ceas, recunoaște-l în orice pas, pe Acel ce veșnic, veșnic te-a iubit!!!