Unirea Mare
Când s-a făcut despărţirea
Cea, dintre pământ şi cer,
Doamne-ai venit cu unirea
De-al învingie, pe Lucifer!
Aceasta-i, unirea cea mare
Ce-n Duhul Sfânt ai făurit,
Punând tot cerul în mişcare
Să vadă-al ei tragic sfârşit.
Să se convingă acele lumi
Din Univers, care-au privit,
Că Lucifer, spre alte culmi
Avea un plan de îndeplinit.
În spectacolul de tragedie
Prin multe secole purtată,
A vrut s-atragă, în agonie
Dumnezeirea-Ţi întrupată!
Dar moartea a fost învinsă
Prin lacrime si prin sudori,
Şi fiind nenorocirea stinsă
,, Nu va veni de două ori!’’
Astfel păcatul, fiind distrus
Ce-a afectat vaste domenii,
Va fi-un proces, care-apus
Sfârşind după şapte milenii.
Iar marea taina a întrupării
În veacuri multe, viitoare,
Va forma ştiinţa cercetării
Despre Iubirea salvatoare.
Şi-anii sublimi, ai veşniciei
Ce-or trece fără de sfârşit,
Vor demonstra forţa tăriei
Prin Dragostea ce-a biruit.
Şi-n toate ce au fost create
De la atom,... la-nsufleţire,
Un singur ecou va străbate:
Că ,,Dumnezeu este iubire!’’
Flavius Laurian Duverna
02 februarie 2007
Domnul sa te binecuvinteze si sa continue sa te inspire sa scrie si alte poezii la fel de frumoase ca asta!
Mă bucur că versurile mele vă sunt un oiect de studiu în dragostea ce o aveţi pentru poezia religioasă. Natura poeziilor mele se învarte în jurul axului central: dragostea lui Dumnezeu în planul de creaţiune şi de răscumpărare, pentru care Şi-a jertfit unicul Său Fiu, Isus Hristos, Mântuitorul nostru, pentru a ne readuce
iaraşi în ordinea desăvârşită a Divinităţii.