Fiindcă atât de mult...
Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea…
El tron de slavă a lăsat, știind - veni spre suferință,
Spre a salva de orice păcat, dând viată-n biruință,
Prin Jertfa Lui, Cale deschise, spre Paradisul Minunat -
Mânile-n piroane prinse, trupul rană, încoronat
Cu spini adânci, ce sapă fruntea, tot e-n brazdă, răni încinse;
Crucea Lui - pe veacuri puntea! - Agonii, ce-s necuprinse,
A îndurat Stăpânul lumii - Cuvântul Viu, Sfânt, întrupat,
Spre a salva pe totdeauna, pe cei ce-n el au înviat!
Isaia 53:6 Noi rătăceam cu toţii ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor.
Isaia 53:3 Dispreţuit și părăsit de oameni, om al durerii și obișnuit cu suferinţa, era așa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, și noi nu L-am băgat în seamă.
Isaia 53:4 Totuși El suferinţele noastre le-a purtat și durerile noastre le-a luat asupra Lui, și noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu și smerit.
Isaia 53:5 Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiţi.
Isaia 53:10 Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă, dar, după ce Își va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmași, va trăi multe zile și lucrarea Domnului va propăși în mâinile Lui.