Peste dealurile lumii multe oi s-au risipit...
Și-au pierdut pe drum păstorul de la turmă au rătăcit...
Una, colo-n depărtare prinsă, parcă-i prea robită
Și nu-i nimeni s-o apuce s-o ridice din ispită...

Alta, are o rană adâncă, stă de parcă ar vrea să moară
Pare că la cotitură a mușcat-o rău o fiară
Plânge alta însingurată colo sus pe o colină
Apăsată și robită cară dupa ea... o vină!

Multe văd că-s alungate, că sunt date la o parte
Din pășunea ce-a fost dată pentru toate!
Una slabă rătăcită prinsă-n spini și chinuită
E împinsă și mai tare ca să zacă mai zdrobită...

Pe cand una... îndrăzneață, calcă totul în picioare...
Cum să pască și cea blândă care trece pe carare?
Apa ce din stânca rece i-a fost dată
E călcată și lăsată... în urmă... tulburată

Văd Păstorul cum apare printre munți cu piatră tare
Gleznele Îi sunt zdrobite de atâta căutare...
Cea pierdută-i prea departe, nu s-aude dacă plânge...
Prin primejdii și întuneric fără teamă El se duce...

După cea dispretuită... care zace acolo-n vale
Rănile îi sunt profunde, făr' puteri de ridicare...
După ea coboară acuma până jos colo-n adânc
O apuca și o ridică și la piept o tine strâns...

Urcă sus pe înălțime parcă aud și acum strigând:
Oile împrăștiate am să Mi le-adun pe rând!
Am să leg pe cea rănită, cea plăpândă, istovită
Să-i arat din nou iubirea, dragostea-Mi nemărginită!
*
Cine le-a mâncat grăsimea?
Cine s-a îmbrăcat cu lâna?
Cine le-a vorbit cu-asprime
De nu pot veni la Mine?
*
Turma mea e risipită... și împrăștiată-n zare...
Au ajuns de mare jaf... le-nconjoară atâtea fiare...
Am venit să le dau hrană, am venit să le adap
Am venit să-Mi adun turma... și s-o scap!

Urlă lupi în ascunzișuri dar vor ști că Eu-s aici
Merg să caut pe acelea ce prin crăpături de stânci...
S-au ascuns în ziua rece, cu nori grei și negură
Și-au uitat de-odihna sfântă ce în Mine o avură...

Voi fi astăzi pentru ele ca un Voievod viteaz
Printr-un legământ de pace le voi scoate din necaz
Și-n pustiu dacă s-ar duce, vor putea chiar locui
Și-n pădure dacă vrea-vor vor putea acol' dormi

De vre-un jug sau laț pe gâtul lor am să găsesc
Eu îl scot! Și le smulg din mâna celor ce le asupresc!
Nou răsad, pășune nouă și verdeață am să le pun
De Mi-se va duce faima, printre neamuri, ca sunt Bun!

Vor ști astfel că-s doar Eu,
Veșnic Domnul Dumnezeu
Oile pășunii Mele,
Mi-am dat viața pentru ele!