Inimă, nu te lăsa, chiar de valuri vin spre tine,
Nu te îneca în marea de regrete și suspine!
Ai uitat că porți în tine dragostea cea mai de preț,
Ce ți-a dat-o din belșug Cel ce-I Veșnic și Măreț?
Nu fi tristă... știu că doare dorul ce ades te-apasă
Știu că vorbe te rănesc și că nimănui nu-i pasă
Dar tu ai de partea ta pe Isus, Mângâietor
Și când lacrimile-s grele El îți vine-n ajutor!
Nu mai plânge... timpul trece și durerea-ți va lua
Și-ai să uiți că ai fost tristă și ai spus că viața-i grea...
Ai să poți din nou zâmbi și-ai să bați înfiorată
Pentru fiecare clipă fericită ce ți-e dată...
Valul vine și-apoi trece... tu, de ce să mai suspini?
Oare ai uitat că poți dorul tainic să alini?
Doar privește către ceruri când simți iar că ești rănită
Și-ai să înțelegi că ai harul de a fi iubită!


Vulcan-10-12-2021
Mary