Mă plâng de mine însumi, mă cert cu El mereu
Ca Iov îmi scarpin ceafa gândind la Dumnezeu;
Adorm când imi vorbește și fug de vrerea Sa
Mă odihnesc ca Iona sub umbra altcuiva,
Dar Domnul mă iubește... așa sunt eu iubit,
Sunt fiul care-n viață mereu a rătăcit,
Înfumurat, obraznic, smerit arareori
Eu știu că mă iubește și-n suflet am fiori
Și deseori iubrea m-apasă ca un jug
Deși este ușoară, precum al iernii fulg.
Voi mă priviți cu milă și îmi șoptiți mereu
Că Domnul nu există, decât in visul meu,
Dar eu știu foarte bine că vă e dor și vouă
De -a zilei mângâiere, de-a dimineții rouă,
Când tinerețea trece, cu timpul vă lipsește
Sărutul de părinte ce fruntea descrețește;
Mă doare, totuși, nu mi-e prea ușor
Să știu că al meu Tată e Tatăl tuturor!