Sunt vremi cand temeliile se surpa
Si stalpii lumii noastre-s clatinati
Cand raul inaltimile uzurpa
Sine simtitm mimntiti si inselati

Cand ne-am cladit prin ani cu osteneala
Vedem cum intr-o clipa-i prabusit
si ne-ntrebam atunci cu indoiala
Ce poate face cel neprihanit?

Sunt vremi cand se dezlantuie furtuna
iar noi privim in negura nauci
Cand frigul si caldura sunt totuna
Sin-n jurul nostru misuna naluci

Sunt vremi cand vezi cum totul se destrama
Si vise si nadejdi si ideal
Iar tu esti cel mai nebagat in seama.
Tu pretiosul lumii capital..

Sunt vremi,sunt vremi.. ce vremi,o, Doamne Sfinte
cand nu mai intelegi nimic,cand nu mai poti
Cand mintea nu gaseste nici cuvinte
Iar de gaseste nu poti sa le scoti.

Atunci cand suferinta-i permanenta
Si nu gasesti iesire spre liman,
Un strop in marea lumii imanenta
Cand nu mai ai nici forta,nici elan

Atunci Te intrebam Atotstapane
Oare nu-ti pasa ca ne scufundam?
Sa te-ntrebam,atat ne mai ramane
Si-al Tau raspuns umili il asteptam.

Tu ne raspunzi atunci cu duiosie
"Copiii mei,Eu inca sunt pe Tron,
Nu tremurati in vreme de urgie
Si nu va inspaimante niciun zvon!

Si chiar de s-ar misca in mari pamantul
Ai lumii stalpi tot Eu ii intaresc!
Asa mi-am dat din vesnicii Cuvantul
Si-acum Eu pentru voi IL implinesc.

Eu mustru mare,vanturi si talazuri
Si toate se supun si se opresc
In grele incercari si in necazuri
Eu sunt cu voi,Eu nu va parasesc.

Eu dau restristea, Eu dau propasirea
Pe regi Eu ii inalt si ii cobor,
Dar Mi-e un sacrilegiu necinstirea..
O spun aceasta voua,tuturor.