M-am aflat în sensul vieții,
Giratoriu-n felul lui,
Chiar din pragul tinereții,
Prins în goana timpului.
Căutând cumva ieșirea,
Și cu gând de-a reuși,
Urmăream și împlinirea
Unui verb uman: "a fi".
Uimit și în neștire,
Cu un pas nehotărât,
Am condus fără țintire,
N-am oprit, n-am coborât.
Am privit zeci de marcaje:
Lumea, Banii, Spre plăceri,
Faimă, Glorie, Avantaje,
Și ieșiri cu devieri,
Drumuri late și plăcute,
Asfaltate-n egoism,
Drum de suflete vândute,
Prinse în materialism;
"Doar o viață ai, trăiește!",
"Suntem singuri, fă ce vrei!"
"Dacă-ți place, te servește!"
"Tu ești tu și ei sunt ei!".
Năucit, mi-am plâns voința,
Rătăcit, fără reper,
Și, când nu aveam credința,
Viața mi-a părut mister.
Am decis să-mi caut scopul,
Prins în trafic și tumult,
Așteptând să văd și STOP-ul,
Ca să-ntreb, să mă consult.
Am ales în rătăcire,
Pe Agent să-L întâlnesc
Și să-L rog, călăuzire
Să îmi de-a, ca să trăiesc.
L-am văzut în sensul vieții,
Arăta spre-un drum de HAR,
Drumul unde toți drumeții
Vor primi viață-n dar.
Și cu greu am tras volanul,
Claxonat de cei din jur,
Dar mi-am depășit dușmanul,
Și-am ieșit ca dintr-un ciur.
Nu mai sunt ascuns în trafic,
Căutând fără succes,
Lumea m-a pierdut din grafic
Când am vrut spre El să ies.