Schimbare așteptată

Revin, oare a câta oară! ?
Și asta, fără nici o scuză,
Revin la muza, ce se-amuză,
(care îmi pare cam ursuză)
C-am părăsit-o-n, primăvară,

Mi-e teamă de-un Luceafăr mare,
Ce dă Lumină, lumii noastre,
Fiindcă, greșeala mea-i cea-n care,
L-am răstignit dar e-ntr-e astre.

Mă-nchin în fața, Lui, ca pomii,
În vânt, grozav, ce-aduce ploaie,
Și trupu-mi, păcătos, se-ndoaie,
În zeci și sute de mătănii.

Dar și acum, ca-ntâia dată,
Cu, o antenă la rever,
La care-i viața conectată,
Primesc, semnale, ce-mi arată,
Luceafăr Sfânt, privind din cer.

Dar mi-amintesc cum pe pământ
Ca jertfă, nouă ni s-a dat,
Căci spunând, om nu spui și Sfânt,
Fiincă-n om naște păcat.

Ridic privirile spre-acea
Stea, sau Luceafăr, mai precis,
De-unde-mi vorbește, Marea Stea,
Din Unic, Veșnic Paradis.

Cerne din cer mărunt și des
Cerne cu frunze ruginii
Te rog mă iartă că-ti cer des,
Iertare și te-aștept: -Când vii? ? ...
Maria Despescu
HUNEDOARA. 1970