Am fost şi eu acolo, pe dealul Căpăţânii,
Să înţeleg eu însumi cumplita condamnare
A Celui ce venise din cer... Să-ntreb bătrânii
Soborului ciudat, ce rău făcut-a oare?

Am fost şi eu acolo, pe povârnişul aspru,
Să-l văd pe Cel ce crucea în locul meu purta!
Să-ntreb soldaţii vremii cu sufletul sihastru
De nu le este frică cu biciu-n El a da!?

Am fost şi eu acolo, sub crucea blestemată
Pe care, fără vină, Isus iubind murea
Purtând în El, şi-n cuie, povara lumii toată,
Spălând cu sânge scump fărădelegea grea!

Am fost şi eu acolo, când a-mbrăcat osânda,
Când a băut oţetul cu fiere-amestecat,
Când inima-I în piept zvâcnea de dor, plăpânda,
Să ierte şi să smulgă o lume din păcat!

Am fost şi eu acolo şi-am auzit oftatul:
O, Tată, Eli, Ava, de ce M-ai părăsit?
De ce Te-ascunzi de Mine şi nu-mi mai dărui sfatul
Pe care viaţa-ntreagă Noi doi l-am preţuit?

Am fost şi eu acolo, lângă sutaşul care
Cu suliţa romană în coastă-L străpungea,
De-o oarbă rătăcire şi-o seacă-ncredinţare
Că săvârşea un bine chiar mamei ce plângea!

Am fost şi eu acolo când L-au spălat cu smirnă
Şi L-au culcat în grota cu uşa de granit.
Părea un sfânt cu faţa de mulţumire plină,
Miresme emanând din trupul Lui zdrobit!

Am fost şi eu acolo, în dimineaţa sfântă,
Pe drumul spre Grădină cu Petru alergând;
Ostaşii i-am văzut, căzuţi ca morţi, şi-nfrântă
Era puterea morţii! Cristosul triumfând!

Am fost şi eu acolo, când El a înviat,
Când veşnicia dulce mi-a fost asigurată.
Am mers cu suflet strâns, de taină-nfometat
Şi m-am întors cu inima schimbată, săturată!

Am fost şi eu acolo! Şi n-am să pot vreodată
Să uit apoteoza de har şi frumuseţi!
A crucii biruinţă şi mie mi-a fost dată,
Alimentând fântâna întregii mele vieţi.

Izvoare de iubire şi pace nesfârşită
Au curs şi vor mai curge din al Golgotei har.
Copilul meu, predă-te cu inimă căită
Şi mergi şi tu să capeţi al vieţii chihlimbar.


2/1/2007