Îngerul aduce o veste!


Luna a șasea, acum era
De când anul a început.
Maria în casă sta,
Speriată de ce-a văzut,

Un înger s-a arătat,
El, din Ceruri a venit.
Ea văzându-l s-a speriat
Fața și-a acoperit.

Îngerul Gavril i-a spus
Despre vestea minunată,
Ea-L va naște pe Isus
Dumnezeu, Îi va fi Tată,

Vrednică a fost găsită,
Ca să nască un Prunc ceresc
Ea, Maria cea smerită,
Primea dar dumnezeiesc.

Teama i-a trecut de îndată
Ce îngerul i-a vorbit,
Ea nu a cârtit vreodată
La tot ce a auzit,

Dar, a pus o întrebare
Care o nedumerea,
Cum ar putea naște oare
Că ea soț, nici nu avea?

Îngerul plin de răbdare
De Duhul Sfânt, i-a tot spus
De a Sa putere mare,
Care-i venită de sus,

De la Tatăl Dumnezeu,
Iar ea trebuie să primească,
Să-L nască pe Fiul Său,
Cu putere, să-L iubească.

Maria, l-a ascultat
Fericită s-a simțit,
Căci urma un Prunc curat,
Ca să fie zămislit,

În al ei trup de fecioară,
Care era neîntinat,
Ca să bată o inimioară,
Și un Prunc nevinovat,

Fiul ei, să Se numească
A Lui mamă, ea să fie,
Puterea dumnezeiască
Când va naște, ca să vie.

Era tare fericită:
Mama Pruncului va fi,
De micuț va fi iubită
Cu ardoare-L va iubi!

Amin

Câmpia Turzii, 13 decembrie 2021