Alerg prin marea de cuvinte
Și valuri inima-mi rănesc
În timp ce sufletu-mi se-ntreabă
De ce să iert? Cum să iubesc?
Cuvintele devin pumnale
Ce taie-adânc iar viața mea
Îmi pare-o luptă inegală
Între-a ”lovi” și a ierta
Și totuși mă ridic din nou
Și-alung cuvintele-n uitare
Căci m-am oprit pentru o clipă
Și am privit din nou spre Soare...
Cu sete am sorbit din cupa
Ce mi-a întins-o Dumnezeu
Când, pe genunchi, în cămăruță
Cerut-am ajutorul Său
Și-n cupa plină de iubire
Era și pace... era cânt
Și bucurie și speranță
Și apa vie din Cuvânt
Apoi am regăsit puterea
Să mulțumesc orice ar fi
Pentru cuvinte ce-au rănit
Ce poate mâine vor iubi!

Vulcan-13-12-2021
Mary