Haina de laudă

" un untdelemn de bucurie, în locul plânsului, o haină de laudă, în locul unui duh mâhnit,"
Isaia cap. 61/3

Un val de brumă argintie se lasă,
Nu se mai vede drumul, mie nu-mi pasă,
Există o Cale ce duce-n veșnicii,
S- a născut Isus, Domn peste mare, câmpii!

Un bătrân orb mai  rătăcește în noapte,
Căzut, rănit, înalță suspine, șoapte:
-De nu ar fi cerul atât de departe,
Un înger până la mine ar răzbate!"

Cum stătea el, aşa neputincios, pe jos,
Păstorii câmpiei alergau spre Cristos,
Îl ridică pe bătrân, îl țin de mână,
Îi dau o veste ca o rază de lună:


-" Bucurați- vă, căci Domnul e aproape,
Să îți audă glasul, în noapte, El poate,
Aproape e de tine, de al tău suspin,
Să ne închinăm astăzi Pruncului divin!"

Și întră și orbul în Ieslea lui Cristos,
A ieșit văzând soarele blând, luminos,
A întrat în Iesle cu duhul mâhnit,
Untdelemn de bucurie el a primit.

Aleargă bătrânul fără nicio trudă,
A îmbrăcat în zori haina de laudă,
Își șterge ochii de plânsul cel amar:
-"Bunătatea Ta, Isuse, n-are hotar!"


Începe să cânte noua melodie,
"Isus îmi dă untdelemn de bucurie,
Haina de laudă mi-o îmbrac, azi, eu,
Îl laud pe Isus, e al meu Dumnezeu!

Nu te teme, de ești o trestie frântă,
Nu vei fi călcat, iubirea Sa e sfântă,
El nu stinge mucul ce fumegă încă,
Te vei ridica ca și floarea în luncă!"

Un val de brumă argintie se lasă,
Nu se vede drumul, dar mie nu-mi pasă,
Isus este Calea ce duce - n veșnicii,
Lăudat fie Domnul, pe mare, câmpii!