Gândul ascuns al lui Iosif


După vestea cea primită
Maria, s-a tot gândit
Fiindcă era logodită
Cu Iosif, un om cinstit.

Ce avea să-i spună oare
Când pântecul îi va crește?
Îi va face supărare
Unui om, care o iubește.

Dar Fiul cel zămislit
Să uite tot, a făcut
Era Fiul ei iubit
Tatăl sfânt, așa a vrut.

Iosif era întristat,
Pe Maria o iubea,
A stat, și-a tot judecat
Mare rușine-i făcea,

Fata pe care-o iubea,
Ce părea pură și sfântă,
Acuma, îl necinstea,
I-aducea rușine, multă.

Și pe loc s-a hotărât
În ascuns, să o părăsească
Dar, un înger a venit
În vis, ca să îi vorbească.

Mesagerul, tot i-a spus,
Că prin Duh s-a zămislit
Și se va numi Isus
Așa era hotărât.

După ce vestea a primit
El, a fost încredințat,
Fata, nu l-a necinstit
Nu a fost dezonorat.

Bucuria l-a cuprins
Căci logodnica-și iubea,
Brațul spre ea și-a întins
Cu dragoste, o proteja.

Va fi soața lui iubită
Ea, o dată, a lui va fi
Cea aleasă, fericită
Care îi va da copii,

Doar Isus, primul născut
Era Fiu de Dumnezeu,
Prin Duh Sfânt a fost făcut
Să scape poporul Său,

Omenirea s-o salveze,
Pentru asta, a venit,
Cine va vrea să-L urmeze
Va fi în veci fericit!

Amin

Câmpia Turzii, 13 decembrie 2021