Vom mai trece înc-o punte
Peste valea anilor!
Poate vom urca pe munte,
Mângâiați de ploi mărunte,
Sub privirea norilor,
Sau vom coborî în vale
Pân' la porțile finale. —
Vom mai trece înc-o punte
Peste valea anilor!

Vom mai trece iar prin gara
Trenurilor de sezon!
Unii-și vor lăsa povara,
Soți, părinți sau frați sau țara
Și-or pleca de pe peron...
Vom rămâne cu privirea
Ce le poartă amintirea. —
Vom mai trece iar prin gara
Trenurilor de sezon!

Vom mai trece cu vaporul
Peste marea unei vieți,
Vom pluti spre viitorul
Ce ne poartă-n larg, cu dorul
Unor alte dimineți!
Vom rămâne-n croazieră
Până dincol' de frontieră. —
Vom mai trece cu vaporul
Peste marea unei vieți!

Vom mai trece pe la cruce
Să ne vindecăm de noi,
Ca apoi când ne vom duce,
Să nu mai plecăm tot goi,
Ci cu suflete ce-și poartă
Drumul vieții lor pe hartă. —
Vom mai trece pe la cruce
Să ne vindecăm de noi!