Vestea cea bună

"Suie-te pe un munte înalt, ca să vesteşti Sionului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul, nu te teme şi spune cetăţilor lui Iuda: „Iată Dumnezeul vostru!”
Isaia 40

Bolta-i fără stele, în inimă, noapte,
Umbre viclene, și mincinoase  șoapte,
Reci și pustii sunt și razele de lună:
-Doamne, Dumnezeu, dă-ne, Tu, veste bună!

Începe  tiptil să susure izvorul,
Și un  vânt de nord să mângâie ponorul,
Pe bolta pustie, lucește o hartă,
Și îngerii  încep să cânte la harfă:

-Mângâiați, mai mângâiați pe poporul meu,
Să știe că nu-i singur, are Dumnezeu,
Să nu se teamă, noaptea nu va stăpâni,
Veste bună aduc pentru munți și câmpii!

Când pe marea vieții, valuri se înalță,
Când nu vezi lună, sunt doar nori și ceață,
Înalță - ți  glasul, vestește vestea bună:
"Isus  e Lumina, nu raza de lună!"

Dacă lacrimi curg, departe, în robie,
Uită - te des spre a cerului câmpie!
Ascultă vântul, aduce veste bună:
-"Doar Domnul mângâie, nu raza de lună!"

Vestește Sionului vestea cea bună,
Pruncul Isus, Stăpân e și peste lună,
Înalță - ți glasul, căci cerul e albastru:
"S-a născut Isus, Mântuitorul vostru!"

Se sperie tăcerea, și  a ei  noapte,
Se retrag umbrele viclene, și  șoapte,
Se închină umil razele de lună:
-" Te slăvim, Isus, Tu ești Vestea cea bună!