Cât de iute trece ceasul, Doamne când de vorbă stăm,
Mi-aș dori să se lungească, clipa când ne-mbrățișăm,
Nu aș vrea că să sfârșească, eu nicicând nu obosesc,
În a-ți spune Ție Doamne, cât de mult eu te iubesc.

Cât de iute trece vremea-n care noi ne întâlnim,
Mi-aș dori una mai lungă, mult mai mult ca să vorbim,
Căci atât de multe Doamne, am eu Ție azi să-ți spun,
Nu aș vrea să se sfârșească, întâlnirea noastr-acum.

Cât de iute trece noaptea-n care te visez mereu,
Dar și ziua-n care Doamne-mi ești aproape când mi-e greu,
Să se termine vre-o dată, ooo... Isuse nu aș vrea,
Ale mele nopți cu Tine, dar nici ziua cea mai grea.

Căci în ea... te simt pe Tine, locu-n care odihnesc,
Este pieptul Tău la care, liniște eu îmi găsesc,
Nu vreau ele să sfârșească, clipele ce-s minunate,
Căci Isuse fără Tine, eu de cer mă simt departe.

Mai rămâi te rog la mine, când de sus Tu te cobori,
Ca să simt mai mult iubirea, ce m-atinge cu fiori,
Este cea ce-mi dă putere, ea mă mângâie mereu,
Este minunată clipa când suntem doar Tu și eu.

N-am găsit în lume alta-n care mult eu să iubesc,
Decât clipa-n care Doamne, eu pe Tine te-ntâlnesc,
Să rămâi mereu cu mine, să se termine nu vreau,
Vremea-n care lângă Tine, neclintit iubind doar stau.