Ești izvorul mântuirii, dragoste ruptă din Rai,
Tu ești Cel care o viață, fără de sfârșit mai dai,
Tu ești raza dimineții, și fior de asfințit,
Tu ești Cel ce-i începutul, dar și Cel fără sfârșit.

Ale Tale sunt azi toate, ale Tale toate-au fost,
Fără Tine niciodată și nimic nu are rost,
Mările astăzi te-ascultă, cum demult te-au ascultat,
Când doar un cuvânt în două, marea-ntins-a despicat.

Tu ești mila fără margini, ești în toate infinit,
Cu-a Ta viață... a mea viață, sus pe cruce ai plătit,
Al Tău este și pământul, dar și cerul este-a-l Tău,
Și-a mea inimă azi este... doar a Ta sfânt Dumnezeu.

Ești răcoarea într-o vreme, când zăduful e venit
Chiar și-n toiul cel de noapte, ești nădejde-n răsărit,
Ești albastrul de pe ceruri, ce-i prezent și după nori,
Când e voia Ta... Tu norii, îi străbați și-atunci cobori.

Ești Isuse Cel mai mare, peste toate-mpărățești,
Cerurile-s ale Tale, și pământul îl domnești,
Viața mea e-n a Ta mână, călăuză-n ea rămâi,
Căci în ea doar Tu Isuse ești o dragoste dintâi.

Ooo... Tu Cel fără de margini, ești Isuse-un infinit,
Vreau să te cuprind în toate, să te simt Domn preamărit,
Slava Ta este-naintea, tuturor pe-acest pământ,
Tu ești totul ce cuprinde inima și al meu gând.

Ești izvor de viață vie, ce-i la Tine Dumnezeu,
Ești tăria slăbiciunii, uneori ce-o duc prea greu,
Mare ești Isuse sfinte, sfânt ești Doamne sfânt ești sfânt,
Ești minunea ce nu-i alta, nici în cer nici pe pământ.