Se arată-n zări sfârșitul, zorii se arată-n zări,
Ce-s ascunși de munți de vânturi, și de tulburate mări,
Dar o trambiță răsună, se aude-n depărtare,
Care strigă pregatire, astăzi fără încetare.

Se arată zorii vremii, ce va fi fără sfârșit,
Ce vre-o dată capăt n-are, căci e vreme-n infinit,
Și ce este-n infinitul, ce îndată va apare,
Este viață fără moarte, soarele-n ea doar răsare.

Se văd umbrele din noapte care se retrag ușor,
Căci se vede-n depărtare cum coboară pe un nor,
Regele ce este astăzi așteptat de mii și mii,
Să se-nalțe împreună cu-Acel Rege-n veșnicii.

Se-aud pașii care urcă dealul spre o culme... sus,
Așteptați sunt de un Rege, de-Mpăratul lor... Isus,
Pietre cad mereu din stâncă, pasul lor e-mpiedicat,
Dar ei urcă pan-la capăt, nu se-opresc pe drum vre-o dat.

Luptă mâini ce stau întinse, oboseala dă târcoale,
Să împingă ațipite, suflete răpuse-n vale,
Căci atât este de-aproape, clipa când se vor sfârși,
Vremurile ce-s venite, când Isus va reveni.

Stau nedezlipiți și ochii, îndreptați spre nemurire,
Pregătite stau și inimi, să-și întâmpine-a lor Mire,
În aceste vremuri care, lupa-n ele-i pe sfârșit,
Stau de veghe ca să fie, înălțate-n infinit.

Stau și-așteaptă căci îndată, Cel care se vede-n zări,
Pentru-o-ntreagă veșnicie, va rasare-n depărtări,
Cei ce-L vor... văd licărirea, care este în sfârșit,
În sfârșitul ce aduce începutul mult dorit.