Îndreaptă-ți spre Domnul privirea creștine,
De sus vei primi ajutor tu mereu,
Acel ce-i putere, Acel ce-i iubire,
Acel ce e milă, e doar Dumnezeu.

Privește spre zarea ce nu e departe,
Spre locul de tine ce-i astăzi visat,
Acel care visele toate-mplinește,
E Domn, El e Rege, e al tău Împărat.

Spre-acel răsărit ce nu are vre-o dată,
Apus sau bătăi furioase de vânt,
Acel răsărit îți aduce o veste,
Curând se sfârșește-acest greu pe pământ.

Privește spre zare, privește spre stele,
Privește cum norii, aleargă mereu,
Privește în jur, înțelege și-nvață,
Că toate-s făcute de El... Dumnezeu.

Pășește pe urma, cu lacrimi spălată,
Cu lacrimi de sânge urcând spre calvar,
Când moartea lupta ca să pună-ntre Domnul,
Și noi azi un zid, al ei rece hotar.

Îndreaptă-ți azi viața, fii statornic pe stâncă,
Îndreaptă-ți și fapta, și gândul mereu,
Spre cerul în care doar drept de vei merge,
În el vei ajunge, oricât e de greu.