Să venim azi înaintea Celui preaânalt și sfânt,
Să ne cerem și iertare, că în viață... pe pământ,
Nu am fost a Lui lumină, dar de astăzi toți vom fi,
Și cu-o inimă curată, tot de azi îl vom sluji.

Să lăsăm în urmă lumea, cu-ale ei multe plăceri,
Să pășim pe calea care, este cu multe poveri,
Fără marea sărbătoare, cu acel ce-i moș crăciun,
Să pășim pe unde Domnul, a pășit pe-al vieții drum.

Multe trâmbițe răsună, dar să fim azi vegheatori,
Ca să nu ne fie viața, în aprinsele culori,
Haina albă să ne fie-nvelitoare pe pământ,
Și să nu uităm vre-o dată, ce-am promis la legământ.

Să fim ca cei din vechime, ca martirii sfâșiați,
Plini de dragoste de Domnul, și de eul lepădați,
Căci confortul dar și lumea, azi în adunare intră,
Aducând fărădelegea, ce-i vestită-n cartea sfântă.

Domnu-n biblie ne spune, că mulți se vor rătăci,
Acea dragoste fierbinte, la sfârșit se va răci,
Căci în adunări e lumea, este azi ca și afară,
Nu mai e deosebirea, cum era odinioară.

Și din cer se tot aude, pregătire azi mereu,
Când privește El pământul, se-ntristează Dumnezeu,
Ne mai dă încă o vreme, noi ca să ne pocăim,
Căci nu vrea niciunul Domnul, să ne pierdem... să murim.