Te-am strigat, te strig și astăzi, eu te voi striga mereu,
Ca Tu Doamne ajutorul, să îmi fii mie la greu,
Fără Tine sunt o pleavă, fără Tine eu aș fi,
Un copac ce niciodată, pentru ceruri n-ar rodi.

Mi-am deschis și-n dimineață, gura eu ca să te strig,
Dar și-ntr-un târziu de noapte, când era atât de frig,
Ca să-mi fii Tu alinarea zilelor ce astăzi vin,
Pline de atâta lupte, vremuri pline cu suspin.

Singur nu aș vrea vre-o dată Dumnezeule să fiu,
Îmi aduce multă teamă, acea vreme din pustiu,
Și te strig întotdeauna, lângă mine Tu să vii,
Ca-n pustiul vieții mele, sprijin mie să îmi fii.

Înspre cerurile-albastre, azi privesc, din nou strig eu,
Uneori îmi este teamă, uneori îmi este greu,
Uneori vreau doar de vorbă, amândoi Isus să stăm,
Să-mi ștergi lacrimi de tristețe, împreună să cântăm.

Știu... pe mine niciodată, nu ma lași pe drumul meu,
Tu mă ții numai de mână, căci și eu sunt fiul Tău,
Să nu-mi fie nici-o teamă, mie-mi spui sfinte Isus,
Că-mpreună ducem greul, ce în viață-l am de dus.

Te-am strigat, te strig și astăzi, eu te voi striga mereu,
Căci Tu-mi ești Stăpân și Tată, veșnic Dumnezeul meu,
Îmi ești scut... îmi ești comoară, îmi ești totul pe pământ,
Ești și vieții mele astăzi Împărat și-al ei Stăpân.