A bătut la ușă Domnul cautând pe cineva,
Oare tu erai acela? , sau poate ființa mea.

El avea în mân-o haină, ce vroia în dar s-o dea,
Dar nu se deschise ușa, la care demult bătea.

Oare eu am fost acela, care Lui nu i-am deschis,
Sau tu nu vrei locul care-i, pregătit în Paradis.

Căci de o mai multă vreme, bate El neâncetat,
Ca să dea o haină albă, ca de fiu de Împărat.

A bătut la ușă Domnul, El era așa de trist,
Că bătea atât de tare, însă nimeni n-a deschis.

Vrea să dea eliberare, vindecare vrea să dea,
Inimilor ce au ușa-nchisă azi în fața Sa.

El mai bate înc-odată, ușile să se deschidă,
Căci în cer vre-un loc nu are, nici-o inimă rigidă.

Vrea să fac-o prelucrare, să deschidem azi îndat,
Celui ce la ușă bate, de o vreme... ne-ncetat.

Vrea să dăruiască viață, ție... dar și mie vrea,
Să ne ducă mai departe de această lume rea.

Într-un loc fără durere, să deschidem chiar acum,
Să nu stea afară Domnul, vrea să ne deschid-un drum.