Să ne-adăpostim îndată, sub o aripă ce-a-ntins,
Cel ce moartea sus pe cruce-n chinuri grele a învins.

Să ne fie desfătarea, preaînaltul Dumnezeu,
Jos la cruce loc de-odihnă, azi să ne găsim mereu.

Să fim răbdători cu vremea, pasul ce și l-a grăbit,
Ce ne spune că îndată, vine timpul cel vestit.

Să lipsească clătinarea, în această pregătire,
Căci e vremea pregătirii pentru-o-ntreagă nemurire.

Rândurile să le strângem, să fim toți astăzi uniți,
Și din dragoste cerească, să fim cei nedezlipiți.

Să nu se audă ura, lăudându-se cu noi,
Să nu naștem îndoială, când apar vremi de nevoi.

Să ne-adăpostim îndată, în cuvântul ce-a lăsat,
În el orice suflet astăzi, vrea să fie ancorat.

Să ne fie vrea nadejdea, azi nefluturată... vie,
Și credința neclintită, plini mereu de bucurie.

Mila să ne fie una, mult întinsă pe pământ,
Vorba să nu fie goală, căci va fi dusă de vânt.

Și un gol... de-o adiere, este dus în depărtare,
Uneori poate fi golul, ce nu are îndurare.

Să fim cum ne cere Domnul, astăzi cei mai vegheatori,
Căci se vede veșnicia, este dincolo de zori.

Să rămânem în picioare, căci avem acea tărie,
Ce ne-a pregătit în ceruri, pentru noi o veșnicie.