Am un Tată sus în ceruri, lângă mine e mereu,
Al meu vis îl împlinește, când îl strig în noapte eu,
L-al Său piept îndat mă pune, când pe cale obosesc,
Să stau jos El nu mă lasă, mă ajută să pășesc.

Îmi arată că sfârșitul, vremurilor este-aproape,
A Sa dragoste mi-arată, Cel ce-mi face doar dreptate,
A mea față ca să fie, supărată n-a lăsat,
Mi-a pus zâmbetul pe buze, să zâmbesc... ce minunat.

El mă duce după stele, ca să văd ce n-am văzut,
Mă hrănește cu iubire, are-un gust așa plăcut,
El îmi netezește drumul, ca să nu îmi fie greu,
Cât de minunată-i viața, când ți-e Tată... Dumnezeu.

Doar miresmi de primăvară, am cu El în viața mea,
Chiar de-apar norii pe ceruri, marea de s-ar tulbura,
Totul azi ce mă-nconjoară, este el un tot frumos,
Văd în el a Lui lucrare-a Tatălui meu glorios.

Văd cum munții pentru mine, El îi mută când îi spun,
Că îmi stau mereu în cale, că sunt mult prea mulți pe drum,
Văd cum apele despică, valurile cum le-oprește,
Vântu-aud cum El îl mustră, căci pe mine mă iubește.

Inima când mi-e-ntristată, bucurii mi-aduce El,
Al meu Domn, cerescul Tată, Regele Emanuel,
Se coboară cu-alinare, căci de El eu sunt iubit,
Pentru mine și-a dat viața, pentru mine s-a jertfit.

Pentru mine-a dat popoare, a dat tot ce a avut,
Mi-a dat cerul moștenire, să nu fiu un fiu pierdut,
Mi-a dat mie și un nume, fiu de Dumnezeu eu sunt,
Și vre-o dată de nimica nu mi-e teamă pe pământ.

Căci Părinte-mi este Domnul, mă păzește El mereu,
Cât de minunat e totul, când îl am pe Dumnezeu,
Viața mi-este mereu plină, numai de iubirea Sa,
Astăzi am doar o dorință... să rămână ea... așa.