De ce Doamne-n învechite vremuri care au trecut,
Harul Tău era Isuse, peste tot el mult mai mult,
Căci azi Doamne-n adunare, focul nu mai este-aprins,
S-a pierdut prima iubire, ea prin lume azi s-a stins.

De ce mai demult... odată, se vedea a Ta minune,
Azi pătrund multe talente, care cântă pentru lume,
Unde sunt mijlocitori, unde-s sfinții de-altădat,
Căci Isuse azi adesea, cel legat e vinovat.

Doar pe ritmuri e-nălțată, o cântare spre Isus,
Spunem că e cercetarea ce coboară ea de sus,
Ooo... preasfântule din ceruri, nu e cercetarea Ta,
Nu se-aude osanale, sau vre-o dat-aleluia.

La amvoane-i înălțime, vor să urce tot mai sus,
Mai ușor... pe drumul care, l-ai urcat când cruce-ai dus,
Uită că un drum al crucii, este cu poveri... e greu,
Mulți aleargă-n părți pe drumul, ce-ai urcat drept Dumnezeu.

Astăzi școala-i dă valoare, celuia care slujește,
E mai rară-nvățătura, la altar se povestește,
Un îndemn este o oră, rugăciunea jumatate,
După înălțimi se face-n adunări astăzi dreptate.

Se aruncă vorbe grele, între frați... între surori,
Lăcomie și mândrie... Doamne când o să cobori? ,
Să aduci în adunare, astăzi o eliberare,
De mânie, viclenie, inimilor de frustare.

Căci am vrea ca altădată, să conducă Duhul sfânt,
Predica din adunare, vrem să îl simțim și-n cânt,
O cantare ce-i cântată, Doamne doar prin Duhul Tău,
Rupe orice legătură, cei făcută de cel rău.

Vrem doar el să ne vorbească, numai Duhul cel divin,
Să se umple de putere când coboar-orice creștin,
Vino azi ca altădată, să lucrezi cum ai lucrat,
Printre cei care pe Tine, pân-la moarte te-au urmat.