De ai înțelege astăzi un cuvânt ce se coboară,
Nu ai fi cel care vremea, trecătoare îl doboară,
De-ai hrăni a ta ființă astăzi doar cu-al Meu cuvânt,
N-ai să simți tu niciodată, foame cât ești pe pământ.

Lasă timpul cu-a lui vreme, să nu-ți fure ce ți-a dat,
Cel care și ieri și astăzi, din iubirea Lui ți-a dat,
Nu lăsa ca să-ți ia pacea, norul astăzi ce-a venit,
El e trecător... doar cerul, este el un infinit.

Nu privi la înălțimea, munților din fața ta,
Căci există o putere, ce îi poate azi muta,
După ei privește-ntruna, vei vedea un răsărit,
Care vine după timpul, azi pământul ce-a umbrit.

Să nu spui că n-ai putere, vremurile să le treci,
Sau acele ape care, sunt atât de tulburi... reci,
Căci pe tine-ntotdeauna, te-a trecut un Dumnezeu,
De-orice apă, de-orice munte, pentru El nimic nu-i greu.

Doar rămâi în ascultare, și mereu neclătinat,
Chiar de astăzi pentru tine, bate vântul ne-ncetat,
Ce te tulbură în noapte, cu-o-ntrebare... până când,
Voi putea sluji Stăpâne pentru Tine pe pământ?

Întărește-te în grabă, fii ce-ai fost la început,
Mai încrezător în Domnul, căci din tine a făcut,
Vas de cinste în cămară, să te foloseasc-ar vrea,
Nu te clătina căci Domnul, e mereu de partea ta.