Pentru cine Tu Isuse ai venit pe-acest pământ,
Să aduci o bogăție-atât de mare... cerul sfânt,
Ce-ai găsit la noi Tu oare, Împăratule ceresc,
De ai dragoste și pentru cei ce azi nu te doresc.

Pentru cine cerul Doamne, l-ai lăsat și-ai coborât,
Ca să fii scuipat de oameni, de cei răi batjocorit,
Ba mai mult... mereu iertarea lor la Tatăl ai cerut,
De ce Tu în valea morții, ne-ai iubit atât de mult.

De ce ai lăsat Tu slava, ca să plângi în Ghetsimani,
De ce l-ai lăsat pe Iuda, să te vândă el pe bani,
De ce ai cărat o cruce, care nu a fost a Ta,
De ce ai purtat ocara, ce-a fost și din partea mea.

Dar coroana cea spinoasă, pentru cine ai purtat,
Sângele ce-a curs Isuse, pentru cine l-ai vărsat,
Ai lăsat izvor de miere, ca să bei paharul plin,
De amaraciunea care a avut gust de pelin.

De ce ai urcat pe-o cruce, ca să fii crucificat,
De ce te-ai jertfit Isuse, fiule de Împărat,
Cât de mare ti-a fost Doamne, dragostea ce-ai arătat,
Când pe cruce fără milă, ei cândva te-au agățat.

Ai călcat pe-acele pietre, urme-n tălpi ce ți-au lăsat,
Loviturile pe spate, de la bici tu le-ai răbdat,
De ce ai făcut tu toate, pentru cine ai făcut,
Și mai am o întrebare, de ce ne-ai iubit Tu mult.

Dar mai am o rugăminte, fă-mă Doamne și pe mine,
Ca să fiu pe-a mea cărare cum ai fost și Tu... ca Tine,
Să fiu plin de bunătate, de iubirea Ta aș vrea,
Să iubesc întotdeauna, numai cu iubirea Ta.

Vreau să dăruiesc în viață, cum Tu Doamne-ai dăruit,
Să-mi duc crucea fără murmur, cum nici Tu nu te-ai oprit,
Vreau să te iubesc pe Tine, cum atunci mi-ai arătat,
Pe-acel deal al căpățâni, pe un lemn crucificat.

Vreau să iert cu Tu pe mine m-ai iertat sânge vărsând,
Și cu-a mea cruce în spate, vreau să merg doar lăudând,
Al Tău nume ce e mare, Fiule de Împărat,
De-a mea inimă și gură, fii mereu Tu lăudat.