De-aș dispersa fuiorul de la tâmple
Mi-ar înflori bujorii în obraz
Și cu petale sângerii aș umple
O cupă cu apusul în extaz.

Și aș întinde-un cer albastru, tânăr,
Care desparte binele de rău,
Cu o manta de crin purtând pe umăr
Să umblu ca Enoh, cu Dumnezeu.

Mi-aș umple toate clipele cu Soare
Și în firida sufletului meu
Aș lămuri un val spre revărsare,
O trecere la braț cu Dumnezeu.

De-aș dispersa a tâmplelor lumină,
Căruntețea-i o prea plină efă,
Culori din Raiul care va să vină,
Înțelepciune, Dragoste și jertfă.