Un mic copil, venit-a-n astă-seară …

Un mic copil, venit-a-n astă-seară,
Cu un colind, la uşa tuturor!
Sunat-a iar la uşi, a câta oară,
Vorbind încet şi îndrăznind să ceară
A fi primit şi ascultat cu dor!

Mulţi i-au deschis, dar ocupaţi cu treaba,
L-au amânat, spunându-i: "Mai târziu!"
Alţii, n-au vrut pesemne, luaţi cu graba,
Să-şi piardă timpul, stând un pic degeaba
Să-asculte-un cântec spus de-un "ţânc zurliu",

Iar alţii, fiind plecaţi, în consecinţă,
Nu i-au deschis o uşă celui mic!
Dar cei mai mulţi, cu Har şi cu Conştiinţă,
L-au omenit în marea lor Credinţă
Cu gândul bun, iubindu-l chiar un pic,

Oprindu-l, ştiu şi eu? Pe-o viaţă-ntreagă
În inimă, din zori, până-n apus,
Şi-n minte, precum fiinţa cea mai dragă
Ce-a poposit, umilă şi pribeagă,
În casa lor, fiind numit … Iisus!