De nu treceam prin vremuri de furtună
Şi viata în pericol de nu-o aveam
N-aş fi ştiut să preţuiesc vremea bună
Şi astăzi cu totul, o alta eram.

În încercare, în lacrimi, şi suspine
Când lângă mine doar Tu ai rămas
M-ai învăţat că viaţa-mi depinde,
De bunătatea Ta la fiecare pas.

De n-aş fi fost trădată niciodată
De cei cărora inima le-am încredinţat,
N-aş fi stiut ce e încrederea în Tine
Ce-nseamnă omul binecuvântat.

De nu mi-ar fi fost spulberată speranţa
Şi-n faţa mea uşi de nu s-ar fi încuiat
N-aş fi ştiut să-Ţi cer ajutor prin credinţă
N-aş fi avut nimic, din câte Tu mi-ai dat.

De n-ai fi murit pe cruce pentru mine
N-aş fi înţeles iubirea pe deplin
Dar Tu m-ai cuprins cu valul iubirii Tale,
M-ai schimbat viaţa, şi al meu destin.

Îţi mulţumesc că totul e aşa şi nu altfel
Că totul în viaţa mea cu grijă ai calculat,
Şi iartă-mă că am cârtit adesea
Fără să ştiu că prin toate m-ai binecuvântat.