Cât timp ai viaţã, cât ai grai,
Cât poţi vedea luminã,
Cât vlagã-n tine încã ai,
Hai, vino şi te-nchinã!

În taina inimii, în duh
Şi-n adevãr, copile,
Şi-atunci tu te vei bucura
Din plin, de-aceste zile!

Veghindu-ţi vorba, gândul tãu,
Postind, vor zice unii,
Şi rãmânând, cu orice chip
În duhul rugãciunii.

Cãci... uite: ziua ta de azi
E mâine-o amintire.
Iar gândul cã mai este timp
E-o falsã-nchipuire.

Nu lua în seamã tot ce-auzi,
Nu spune mai departe!
Cã nu orice ascultãtor
E-n stare sã le poarte.

Acum, când cei puternici cad
Şi tremurã de fricã,
Tu fã-i un loc lui Dumnezeu
În inima ta micã!

Umplutã fi-va fiinţa ta
Cu har, cu bucurie,
Sã ardã pentru cei din jur
Cum arde o fãclie.

Deci, nu lãsa candela ta
Ascunsã prin obroace,
Ci pace rãspândeascã ea,
Celor lipsiţi de pace!

                 ☆

Un an întreg a şi trecut
Cu tot ce-i aparţine;
Tu, mai încrezãtor sã fii
În anul care vine.