Mi-aș dori mult mai aproape, eu de Domnul ca să fiu,
Să nu cad în deznădejde, când în față un pustiu,
Se arată cu-a lui roade, ce de viață sunt azi seci,
Plin de clipe-ntunecate, clipe lungi, clipele reci.

Mai aproape vreau de stele, ca să fiu în noaptea grea,
Știu că printre stele este, cel ce-i azi iubirea mea,
Să trec noaptea printre ele, e dorința ce-o am eu,
Ca să fiu mult mai aproape, de Isus... de Dumnezeu.

Mai aproape azi de ceruri, drumul meu să fie-aș vrea,
Ca să fie mult în urmă, vremea ce-i atât de grea,
Răsăritul cel de soare, care-i fără de sfârșit,
Mi-aș dori să fie-aproape, căci eu știu, e-un infinit.

Mai aproape de o treaptă, care mă va despărți,
De acest pământ de lacrimi, azi să fiu... mult mi-aș dori,
Căci va fi o treaptă care, mă va duce unde nu-s,
Lacrimi... căci acolo este, bucuria lui Isus.

Mai aproape vreau de Domnul, mai aproape vreau de cer,
Mai departe de aceia ce rămân, și-ncet ei pier,
Să rămână vreau în urmă, vremurile ce-au venit,
Ca să fiu în locul care, este el fără sfârșit.

Să se treacă mult mai iute, timpul... azi visez mereu,
Căci la un sfârșit de timpuri, va veni El... Dumnezeu,
Acea clipă vreau să fie, astăzi ea mult mai aproape,
Căci în ea vre-o suferință, nu va fi... va fi departe.

Este marea mea dorință, mai aproape ca să fiu,
De-adevar ca niciodată, să nu fiu într-un pustiu,
Rătăcit în depărtare, de o viață cu Isus,
Vreau să fiu mult mai aproape, de-acea viață... ce-i doar sus.