S-a născut cândva Mesia! ! ! , s-a născut cândva Isus,
Într-o iesle... și în urmă, a lăsat o slavă sus,
A venit Mântuitorul, ca s-aducă s-a născut,
După viața pământească, omenirii început.

De la naștere Lui trupul, paiele i-au înțepat,
Ca și la sfârșit coroana, cea de spini ce a purtat,
S-a născut El într-o lume, ce la moarte l-a împins,
Ca să curgă acel sânge, pe pământ ce s-a prelins.

S-a născut ca El să moară, pe o cruce răstignit,
Ce avea să pătimească, a știut când a venit,
Azi se-aude-n lumea-ntreagă, s-a născut cândva Isus? ! ! ! ,
Dar sunt mulți ce nu știu jertfa, pentru ei ce a adus.

Este-o zi-n care pământul, nașterea-i sărbătorește,
Dar pentru a Sa venire, el în ea nu-i mulțumește,
Căci e ziua-n care Domnul, sus o hotărâre-a luat,
Ca să moară pe o cruce, El fiind nevinovat.

S-a născut cândva Mesia, s-a născut cândva Isus,
Din iubire ca să ducă crucea pe o culme sus,
S-a născut ca să plătească, pentru ce El n-a făcut,
Ce avea să pătimească, a știut de la-nceput.

Azi când nașterea-i vestită, să venim cu mulțumire,
Să aducem la altare, doar o jertfă din iubire,
Să ne închinăm Acelui, ce născut a fost cândva,
Pentru noi, ca să ne-aducă, harul și iertarea Sa.