Să nu uiți cine-n viaț-ai fost, țărână pământească,
De cine tu ai fost salvat când moartea te-nghițea,
Ai fost salvat nu de un om, ci slava cea cerească,
A coborât... o veșnicie, ție să îți dea.

Să nu uiți cine te-auzit, când tu strigai în noapte,
Dar și tacerea când puteri, să strigi nu mai aveai,
Să nu uiți cine ți-a adus, lumină când pe cale,
La o rascruce rătăcit, nedumerit stăteai.

Să nu uiți cine mângâia, o inimă-ntristată,
Să nu uiți cine ți-a adus, lumină-n nopți mereu,
Să nu uiți cine pe pământ, îți este ție Tată,
Să nu uiți... Tată-ți este azi, un mare Dumnezeu.

Să nu uiți cine te-a trezit, sub răsărit de soare,
În fața zilelor ce-au fost, senine-n timpul greu,
Căci norii de pe cer au fost, străpunși de îndurare,
Căci ești iubit atât de mult, tu de un Dumnezeu.

Să nu uiți cine ți-a venit, în ajutor în noapte,
De veghe cine-a stat mereu, să nu uiți niciodat,
Un somn tu liniștit să ai, să nu simți lupta care,
Isus doar pentru tine-n ele-ntruna a luptat.

Să nu îl uiți tu pe Isus, El nu te-a dat uitării,
Pe tine te-a purtat în gând, la El nu s-a gândit,
Rămâi la poala crucii Lui, la tronul îndurării,
Căci numai El din planul rău, mereu te-a izbăvit.