Când ți-e greu în încercare, strigă-ntruna la Isus,
Pentru El nimic vre-o dată, n-a fost greu... nici nu-i de dus,
El are acea putere ce nicicând nu obosește,
Dar mai are și-o iubire, ce mereu ea doar iubește.

Când la ușă ție-ți bate deznadejdea... tu să-i spui,
Că nu ești singur pe lume, că nu ești a nimănui,
Spune-i că ai o speranță, și ea este Dumnezeu,
Ce nicicând nu părăsește, ce-i a Lui... ce este-al Său.

Când vre-o teamă te cuprinde, să ridici a ta privire,
Vei simți cum se coboară, numai stropi de fericire,
Vei simți fiorii vieții, căci de sus primești tu viață,
Tot de sus primești lumină dar și zâmbetul pe față.

Când ți-e greu să urci pe-o treaptă, cheamă-ngrabă pe Isus,
Nu te lasă pe-acea treaptă, singur să duci ce-ai de dus,
Nu-asculta șoapta străină, ce-ți șoptește ne-ncetat,
Glasul ei e glasul care este neadevărat.

Când ți-e întristarea mare, nu uita... n-o să găsești,
Pe pământ vre-o bucurie, ea e-n slăvile cerești,
Domnul vrea să ți-o aducă, tu doar să îl chemi mereu,
Nu te îndoi ci crede, că Isus... e Dumnezeu.