Departe-am fost de Tine, în zorii vieții mele,
Și nu vedeam iubirea, ce Tu mi-o dăruiai,
Departe și de clipe, ce azi ne-aduc aproape,
Fugeam dar Tu Isuse, doar lângă min' stăteai.

Departe-am fost de harul, ce l-ai lăsat să curgă,
Orbit de-adâncul care, el m-a ținut legat,
Dar azi atât de-aproape, Isuse sunt de Tine,
Și lângă Tine Doamne, e-atât de minunat.

Departe-am fost de viață, în gheara cea de moarte,
Care m-a dus în locul, de Tine-ndepărtat,
Dar azi acel departe, el este-atât de-aproape,
De tot ce-i doar din Tine, Stăpâne Împărat.

Departe de iubire, de tot ce mă-nconjoară,
Pe Tine eu Isuse, de când te-am întâlnit,
Am fost atâta vreme, dar Tu cu-a Ta-ndurare,
Să fiu mult mai aproape, de Tine-ai hotărât.

Departe-am fost de cerul, ce larg el își deschise,
A sale porți înalte, ca eu în el să vin,
Dar azi atât de-aproape, te simt mereu pe Tine,
Și-n zilele cu soare, și-n cele cu suspin.

Departe-am fost de vremea, ce-i azi în doi... cu Tine,
Părinte-atotputernic, la pieptul Tău când stau,
Sunt fericit si Doamne, această fericire,
Vre-o clipă eu în viață, s-o pierd azi nu mai vreau.

Departe-am fost dar Doamne, azi este doar trecutul,
Acel ce-a fost departe, căci eu aproape sunt,
De Tine... de iubire, aproape de-nceputul,
Ce-l voi avea cu Tine, acolo-n locul sfânt.