Ești azi în nefericire? ,
Sau trudit pe drumul tău? ,
Ești azi fluturat de vânturi? ,
Sau poate de-un val mai greu,
Dus în largul cel de mare,
Și de el doar clătinat,
Vreau să știi... are-o dorință,
Să te vadă scufundat.

Obosit ești azi pe calea,
Care are un sfârșit? ,
Care trece pe pământul,
Ce-i și el azi obosit,
Nu uita... sunt trecătoare,
Toate cele pământești,
Tu rămâi doar în picioare,
Cerul să îl moștenești.

Aplecată ți-e privirea,
Tulburat ești azi mereu? ,
Vezi doar drumuri încâlcite,
Și ți-e teamă că vre-un greu,
Îți va apărea în față,
Suflete... tu nu uita,
De la început de cale,
Merge Domnu-n fața ta.

El dă toate la o parte,
Ne-nțelesele ce vin,
Zidurile dar si vremea,
Ce te face să suspini,
El îți netezește calea,
Care vrei să o alegi,
Lacrimile El îți șterge,
Nu tu ești cel care ștergi.

El aduce răsăritul,
El îl duce în apus,
Plânge când tu plangi pe cale,
El îți duce ce-ai de dus,
El îți ia a ta povară,
Și sub crucea ta își pune,
Al Sau umăr căci odată,
Te-a chemat la El pe nume.

Chiar de esti trudit tu astăzi,
Lupta nu o părăsi,
Căci îndată vine Domnul,
Crede și vei birui,
De privești în depărtare,
Razele le vei vedea,
Și-nceputu-acelor vremuri,
Care nu s-or termina.

De ți-e întristarea mare,
Astăzi tu nu renunța,
Bucuria este Domnul,
El și ție îți va da,
Să ridici a ta privire,
Și vei fi doar bucuros,
Căci doar fericiți sunt astăzi,
Cei ce nu privesc în jos.