- Ce vezi, sfânt străjer, ne vei spune,
În noapte, sub cer de cărbune?
- Văd visuri ce zac sub zăbrele,
Vin zilele rele și grele.

- Ce vezi tu, străjer, ce ne-așteaptă?
- În lumea nebună, nedreaptă,
Pe rug, adevărul iar plânge,
Sub legi fără noimă se frânge.

- Ce vezi tu, străjer? Nu ne-ascunde
Din taina ce duhu-ți pătrunde,
- Văd cum se destramă speranța,
Pălește-n cei drepți cutezanța.

- Adu-ne, străjer, o solie,
Aprinde în noapte-o făclie!
- Virtutea-i gonită de patimi,
Se umple burduful cu lacrimi.

- Străjer, ce vezi tu mai departe
De vale, de umbre, de moarte?
- Aproape s-a dus noaptea cruntă,
Se-aude cântare de Nuntă!

- Străjer așteptat, dă-ne o veste:
Ce vezi sus, pe creste celeste?
- Zăresc de departe-o lumină!
Și Mirele-i gata să vină!