Profeția Odraslei (Isaia 9)

Totuși, . . așa începe profeția
Ce Dumnezeu avea să o-mplinească
Despre-ntunericul ce-și răspândea urgia...
Mult nu va mai avea să stăpânească

Unde acum necazul se găsește
Pe-a lui Neftali, Zabulon hotare
Acol’ unde ocara stăpânește
Pe-acel ținut întins de lângă mare

Poporul ce umbla în întuneric
Dincolo de Iordan, în Galileea
În tot acel ținut pustiu, feeric
Da, neamurile ce-s în țara-aceea,

Vedea-vor o Lumină foarte mare
Acest popor din valea umbrei morții
Lumina Lumii peste ei răsare
Slăvitul Dumnezeu le schimbă sorții

Căci iată: un Copil ni S-a născut
Și-un Fiu venit din Ceruri ni S-a dat
Domnia pe-ai Lui umeri stă tribut
Căci Pruncul e al Slavei Împărat

Și-L vor numi și Minunat și Sfetnic
Și Tare Dumnezeu Îl vor numi
Și-al veșniciilor Părinte vrednic
Și-al păcii Domn, cum altul nu va fi

Domnia Lui, El face-va să crească
Și-o pace fără de sfârșit va da
Căci pretutindeni o să-mpărățească
Pe scaunul lui David când va sta

Prin judecată-Și va-ntări domnia
La fel și prin neprihănirea Lui
De-acum și cât va ține veșnicia
Așa va face râvna Domnului

12/26/2021 Daniel Hozan, Phoenix, Arizona