O, Tata bun, la noi in adunare,
Sunt doua locuri goale, c-ai decis,
Pe-ai nostri frati sa-i iei din stramtorare,
Si sa-i stramuti la Tine-n Paradis.

Nenea Mihai si Daniel, de toate
Necazurile lor se odihnesc,
Si-n starea lor slavita nu mai poate
Sa mai patrunda ceva pamantesc.

Si noi ne bucuram ca sunt cu Tine,
Dar, in umanitate, suferim,
Ne e umbrita fata de supine,
Suntem conditionati ca sa tanjim.

Acum e locul gol acolo unde
Pentru atatia ani ei au trait,
Si-n inimile celor dragi se-ascunde
Durerea pentru cei ce i-au iubit.

A despartirii lacrimi se coboara
Din ochii lor peste obrajii tristi,
O, Tata, fa-le crucea mai usoara,
Si aminteste-le ca Tu existi,

Chiar in adancul foc al suferintei,
Ca ai venit sa locuiesti cu noi,
C-ai pregatit un plan al biruintei,
Si-un adapost in zilele cu ploi.

O, Tata bun, revarsa-Ti mangaierea,
Si pacea Ta in inimile lor,
Alina-le si dorul, si durerea
Cu sfantul Tau balsam vindecator.

Si-ajuta-i ca in Tine sa gaseasca
In fiecare zi deplinul har,
Suficient, ce-i face sa paseasca
Increzatori, spre-a Cerului hotar.

In bratul Tau ne-ncredintam, Parinte,
Si-Ti multumim ca Te-ngrijesti de noi,
La suferinta noastra iei aminte,
Si ne-ntaresti nadejdea in nevoi.

Tu singur poti inlocui absenta
A celor ce-au plecat in vesnicii,
Si din Fiinta Ta cand torni prezenta,
Se schimba intristarea-n bucurii.