Tu eşti Acelaşi şi rãmâi
Chiar dacã anii zboarã,
Cãci Tu-mi eşti, Doamne, cea dintâi
Şi dulce, primãvarã!
Când toate se-nvechiesc şi pier
Cum piere fumu-ndatã,
Rãmâne Calea cãtre Cer
De-a pururi neschimbatã!
Pe-aceastã Cale, an de an,
Pãşesc cei plini de pace;
Şi-l ţii departe pe Satan
Când cautã sã-i atace.
Şi-i urci din stânã la palat
Pe a sfinţirii scarã,
Precum pe David l-ai urcat
Spre Tine-odinioarã!
Cerca-vor friguri, ierni şi ploi
Sã schimbe-a lumii soartã,
S-o spulbere iar mai apoi,
Pe noi sã ne despartã.
Se-aşeazã fulgi de reguli seci
Pe vârf de fortãreţe
Dar iernile nu sunt prea reci,
Iubirea s-o îngheţe!
Când groaza îşi va înãlţa
Figura ei bizarã,
Ah, lasã îndurarea Ta
Şi pace peste ţarã! ...