Era ziua cea din urmă
Când Isus cu turma mică
Adunați în faptul serii
Discutau actu-nvierii
Care fi-va precedat
De Isus crucificat;
Iar ei, fiecare-n parte,
Vor fi risipiți departe.

Simion Petru cel vânjos,
Vorbăreț și curajos,
A strigat ca niciodată
De Isus el nu se lasă;
Că în viață, ca și-n moarte
De Isus tot mai aproape
El va fi, și nu departe.

Ceasul din veci profețit
Că Isus va fi jertfit
Se-mplinea sub ochii cetei ucenicilor.
Când văzură ei mai bine
Ce se-ntâmplă și cum vine
S-au împrăștiat pe loc
Cum dispare ceara-n foc
Și se duseră, măi frate,
Cum prezise Sfânta Carte
De Isus cât mai departe.

Petru, curios de fel
S-a întors totuși nițel.
Și dorind el a afla
Ce se va mai întâmpla
A-ncercat mai dintr-o parte
Să-l urmeze pe Isus de departe.

Este-un har, o bogăție
Pentru oricine-ar vrea să vie
Să-nsoțească pe Cel Sfânt
Pe drumul Lui spre mormânt.
Dar dacă-ntrebăm pe Petru,
El o să ne spună bietul,
De ce-amar avea-vei parte
Când urmezi pe drum spre moarte
Pe Isus, doar de departe.

Buna-a fost dorința lui
Să urmeze Domnului.
Dar ce tragic s-a soldat
Când de El s-a lepădat!
Căci cu El ca să ai parte
N-ai să poți, dacă-L urmezi de departe.

Petru ar fi vrut să fie
Cu Acel bătut în cuie,
Dar pe el să se păzească
Și la foc să se-ncălzească
Ca să fii și atârnat,
Și cu cei ce cuie bat,
Cine-ar crede că se poate?
Nu, deloc, nici pe departe.

Ori pe lemn sus atârnat,
Ori de Isus lepădat.
Încălzit la-l lumii foc,
Dar și în Hristos un loc
Sfârșește prin lepădare,
Asta-i o mare-nșelare
De care avea-vor parte
Toți urmașii lui Isus de departe.

Poți vorbi la infinit
De Isus Cel răstignit.
Dacă firea ta n-o pui
Sus pe cruce cu a Lui,
Vei sfârși și tu la fel
Lepădându-te de El.
Poți vorbi de dărnicie,
Azi și-ntreaga veșnicie;
Dac-atunci când dăruiești
Tu însuți nu te jertfești
Deși-ai început frumos,
Vei sfârși-o dureros,
Lepădându-l pe Hristos.
Căci de-acest sfârșit au parte
Toți urmașii lui Isus, de departe.

Poți vorbi o viață-ntreagă
Ce bine-i cu Domnu-n slavă;
Dacă timpul tău ți-l dai
Pe cele ce nu-s din rai;
Dacă pofta ta cea mare
După știri ce-s pieritoare
N-o omori pe cruce sus,
Atârnând-o cu Isus,
Ești încă din ceata care
I-a dat cuie în picioare,
Nu poți fi și atârnat,
Și cu cei ce cuie bat.
Dacă-n timp ce spui de cer,
Vrei tot lucruri care pier,
Vei avea aceeași parte
Care a avut-o Petru
Când urma pe Isus, bietu', de departe.

Poți vorbi de veșnicie
De-a raiului bogăție.
Când în lucruri pământești
Tot ca lumea cheltuiești
Și pofta nu ți-o jertfești
Vei sfârși cu lepădare.
Asta-i soarta celor care
Vor în slavă cu Isus
Dar nu și pe cruce sus.
NU! Cu El n-o să ai parte
Când aicea Îl urmezi de departe.

Când dorești în cer să fii,
Cu ai Domnului copii,
Care n-au pâine și masă,
Iar tu mânci tot slana grasă;
Care n-au lemne pe foc,
Iar tu cheltui pe noroc;
Care n-au nici haine vechi,
Tu schimbi noi perechi, perechi;
Cei ce Biblia vestesc
Tot pe jos călătoresc,
Iar tu-ți dai dolarii tăi
Numai pentru mașini noi;
Ei n-au timp nici de citit,
Iar tu, că te-ai plictisit
Faci sport și citești ziare
Ești de mult în lepădare.

Vrei aer condiționat
Vrei și-n cer să fii bogat;
Vrei pământ și-a lui plăcere
Dar și cerul ce nu piere;
Vrei în cer cu frați să fii
Dar aici nu vrei să știi;
Vrei să-mparți cu ei tot harul
Dar aicea nici dolarul
Asta este, dragă frate,
Când urmezi doar de departe
Pe Isus și frații Lui
Pe copiii Domnului.

Urcă azi pe cruce sus,
Suferă lângă Isus;
Cercetează-L cum trăiește,
Vezi-L cum Se chinuiește
Vezi-L cum El pentru tine
Sărăcitu-S-a pe Sine.
Fă și tu acum la fel
Sărăcește-te ca El.
Domnu-i fratele tău care
E-n lipsă și nemâncare.
Dacă-i zici doar "Frate, frate"
Dar în chin cu el n-ai parte,
Tu-l urmezi doar de departe
Și sfârșești ca Petru care
A-ncheiat cu lepădare.

O Isuse, Mire sfânt,
Tu ești astăzi pe pământ
Chinuit și-nfometat
Prigonit și alungat.
O, nu mă lăsa-nșelat
Să stau în îndestulare,
Iar Tu-n sărăcie mare.
Vreau să-mpart de azi cu Tine
Bucurie și suspine.
Pâinea mea și banii mei,
Cu toți frații Tăi acei
Care vor fi în veșnicie
În slavă și-n bogăție,
Mulțumind o veșnicie
Că din ce mi-ai dat Tu mie,
Au avut și ei o parte,
Căci eu, Doamne, Te-am urmat DIN APROAPE!