Am mai urcat o treaptă, spre cerul veşniciei,
Şi încă-un an se duce... se duce negreşit
Şi va rămâne-n urmă o filă de-amintire,
Aducerea aminte a tot ce am iubit.
Şi va rămane poate, regretul că n-am fost
Mai fericiţi, mai tandri, mai plini de bunătate
Că n-am ştiut din pâine să dăruim mai mult
Şi n-am păstrat, prin rugă, veşmintele curate...
Da... se mai duce-un an... cu el si viaţa noastră
Se duce ca o frunză purtată de furtuni...
A fost un timp de har ce ne-a adus aminte
Că stă-n puterea noastră să devenim mai buni
Şi dacă anul care e pregătit să vină
Va-ncepe-n rugăciune... prin caldă mulţumire
Eu am credinţa sfântă că Dumnezeu din ceruri
Va ocroti pământul cu veşnica-I Iubire!