Spune-i Domnului îndată, tu acel care oftezi,
Că în orice încercare, doar în El o să te-ncrezi,
Vei vedea cum izbăvirea, l-a ta ușă ea va bate,
Și credința va deschide, ușa care vă desparte.

Spune-i Domnului durerea, tu acel îndurerat,
Glasul tău deschide cerul, și vei fi tu vindecat,
Nu lăsa astăzi tăcerea, gura ta să o închidă,
Căci o gură ce-i închisă, face-o inimă rigidă.

Să îi spui și apăsarea, care este-apăsătoare,
Îți va lua a ta povară, căci El este îndurare,
Tu aruncă-te la cruce, spune-i cât îți e de greu,
Vei vedea marea minune, ce o face Dumnezeu.

Căci acei ce stau de vorbă, cu Isus în rugăciuni,
Ei pe orice treapt-a vieții, văd mereu numai minuni,
Stai și tu cu El de vorbă, vei avea parte mereu,
De-o divină părtășie-n rugăciuni cu Dumnezeu

Vei vedea cum mustră vântul, valul El cum îl oprește,
Cerul cum El îl deschide, să auzi cum îți vorbește,
Stai la sfat astăzi cu Domnul, și ce n-ai spus nimănui,
Apăsarea și durerea, tot ce simți spunei doar Lui.

El nu stă în nepăsare, Domnul nu-i nepăsător,
Pentru tine la o parte, de pe cer dă orice nor,
Fii încrezător... El poate, este-un mare Dumnezeu,
Care poate să îți vină, ție-n ajutor mereu.